Sfânta zi de 25. Ghidul antreprenorului care nu vrea surprize de la ANAF

Pentru mulți antreprenori, data de 25 din lună este un fel de „zi a adevărului”. Dacă ai firmă în România, atunci această dată apare constant în calendarul fiscal și este asociată cu depunerea unor declarații și plata unor taxe către stat. Chiar dacă multe obligații fiscale au termene diferite, ziua de 25 este cea care concentrează cele mai multe raportări și plăți.

Pentru cine este la început de drum, termenii precum vector fiscal, impozit pe microîntreprindere, impozit pe profit, TVA, D112 sau D300 pot părea complicați. În realitate, odată ce înțelegi ce taxe se aplică firmei tale și când trebuie declarate, administrarea fiscală devine mult mai predictibilă.

Ce este vectorul fiscal?

Vectorul fiscal reprezintă „fișa fiscală” a firmei tale. El indică ce obligații fiscale are societatea și ce declarații trebuie să depună.

La înființarea firmei, ANAF stabilește vectorul fiscal pe baza informațiilor furnizate în procesul de înregistrare. Acesta poate include:

• impozit pe venitul microîntreprinderilor;
  
• impozit pe profit;
  
• TVA;
  
• contribuții salariale;
  
• impozit pe dividende;
  
• alte obligații fiscale specifice activității desfășurate.
  

Pe măsură ce firma evoluează, vectorul fiscal se poate modifica. De exemplu, dacă angajezi personal, vei avea obligații privind salariile și contribuțiile sociale. Dacă devii plătitor de TVA, se adaugă declarațiile și obligațiile aferente TVA-ului.

De aceea, una dintre cele mai importante întrebări pentru orice antreprenor este: „Ce obligații am în vectorul fiscal?” Răspunsul la această întrebare determină aproape toate raportările către ANAF.

Impozit pe microîntreprindere sau impozit pe profit?

Una dintre primele diferențe importante între firme este modul în care sunt impozitate.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Condiții pentru a te încadra ca microîntreprindere:

Pentru a fi încadrată ca microîntreprindere, societatea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele criterii: 

• Plafonul de venituri: Veniturile realizate în anul anterior nu trebuie să depășească echivalentul în lei a 100.000 EUR (plafon valabil calculat cumulat cu întreprinderile legate). 
  
• Număr de angajați: Minimum 1 salariat cu normă întreagă (sau fracțiuni de normă care cumulate asigură echivalentul unei norme întregi), ori un administrator cu contract de mandat. 
  
• Structura asociaților: Asociații care dețin peste 25 din valoarea/drepturile de vot pot aplica regimul micro la o singură firmă. 
  
• Capital privat: Capitalul social trebuie să fie deținut de persoane fizice sau juridice, exclusiv de stat sau unități administrativ-teritoriale (UAT). 
  
• Stare juridică: Compania nu trebuie să se afle în dizolvare sau lichidare. 
  
• Obligație contabilă: Să aibă depuse la termen situațiile financiare anuale.
  

În regimul microîntreprinderilor, impozitul se calculează la veniturile realizate, nu la profit.

Principiul este simplu:

• încasezi bani;
  
• aplici cota de impozitare prevăzută de lege;
  
• plătești impozitul indiferent dacă ai avut cheltuieli mari sau mici.
  

Avantajul este simplitatea calculului. Nu trebuie să demonstrezi profitul contabil pentru a determina baza de impozitare.

Acest sistem este avantajos pentru firmele cu marje mari de profit, consultanță, servicii IT, marketing, activități profesionale sau alte domenii cu cheltuieli reduse. De aceea, anumite coduri CAEN sunt excluse explicit.

Impozitul pe profit

În acest caz, impozitul se aplică profitului impozabil.

Formula este:

Venituri - Cheltuieli deductibile = Profit impozabil

Dacă nu există profit, în general nu există impozit pe profit.

Acest regim este adesea mai avantajos pentru afacerile care au costuri ridicate:

• producție;
  
• comerț;
  
• construcții;
  
• logistică;
  
• activități industriale.
  

Un magazin care vinde produse cu marjă redusă poate plăti semnificativ mai puțin prin impozitul pe profit decât printr-un regim bazat exclusiv pe venituri.

Firmă fără angajați versus firmă cu angajați

Diferențele fiscale devin importante în momentul în care apar salariații.

Firma fără angajați

O societate fără personal are, de regulă:

• impozit pe profit;
  
• eventual TVA;
  
• impozit pe dividende atunci când asociații retrag profitul.
  

Administrarea fiscală este relativ simplă, iar numărul declarațiilor este redus.

Firma cu angajați

În momentul în care apare primul contract individual de muncă, firma devine responsabilă pentru:

• calculul salariilor;
  
• reținerea contribuțiilor sociale;
  
• reținerea impozitului pe venit;
  
• depunerea declarațiilor salariale;
  
• plata tuturor obligațiilor în termenele legale.
  

Practic, firma devine un colector de taxe pentru stat.

De multe ori, costul total al unui angajat este semnificativ mai mare decât salariul net pe care acesta îl primește în cont. De aceea, planificarea costurilor salariale trebuie făcută atent încă înainte de prima angajare.

Firmă neplătitoare de TVA versus firmă plătitoare de TVA

TVA-ul reprezintă una dintre cele mai importante obligații fiscale pentru companii.

Neplătitor de TVA

O firmă neînregistrată în scopuri de TVA:

• emite facturi fără TVA;
  
• nu colectează TVA de la clienți;
  
• nu poate deduce TVA-ul din achiziții.
  

Acest regim este avantajos pentru firmele care lucrează în principal cu persoane fizice și doresc să ofere prețuri mai atractive.

Plătitor de TVA

O firmă înregistrată în scopuri de TVA:

• adaugă TVA pe facturile emise;
  
• colectează TVA pentru stat;
  
• poate deduce TVA din achizițiile eligibile.
  

Pentru firmele care lucrează în principal B2B, statutul de plătitor de TVA este adesea acceptat natural de clienți și poate aduce avantaje financiare prin recuperarea TVA-ului din investiții și cheltuieli.

Ce taxe poate plăti o firmă?

În funcție de activitate, o societate poate avea una sau mai multe dintre următoarele obligații:

Impozite directe

• impozit pe veniturile microîntreprinderilor;
  
• impozit pe profit;
  
• impozit pe dividende;
  
• impozit pe veniturile salariale.
  
• Contribuții salarialeCAS (pensii);
  
• CASS (sănătate);
  
• contribuția asiguratorie pentru muncă.
  

Taxe indirecte

• TVA;
  
• accize pentru anumite domenii;
  
• taxe vamale în cazul importurilor.
  

Obligații sectoriale

În funcție de activitate mai pot exista:

• obligații către Administrația Fondului pentru Mediu (ambalaje, baterii, echipamente electrice și electronice, deșeuri);
  
• taxe specifice anumitor autorizații;
  
• contribuții către diverse organisme profesionale.
  

Declarații fiscale pe care le întâlnești cel mai des

Pe măsură ce firma crește, apar și declarațiile fiscale.

Declarația 100

Se utilizează pentru declararea unor obligații fiscale precum:

• impozitul pe dividende;
  
• diferite impozite și taxe datorate bugetului de stat.
  

Declarația 112

Este una dintre cele mai importante declarații.

Cuprinde:

• salariile;
  
• impozitul pe venit reținut;
  
• contribuțiile sociale.
  

Orice firmă cu angajați ajunge să o depună.

Declarația 300

Decontul de TVA.

Prin aceasta se raportează:

• TVA colectată;
  
• TVA deductibilă;
  
• TVA de plată sau de recuperat.
  

Declarația 390

Este utilizată pentru tranzacțiile intracomunitare desfășurate cu parteneri din Uniunea Europeană.

Declarația 406 (SAF-T)

Pentru contribuabilii obligați la raportarea SAF-T, aceasta transmite către ANAF informații detaliate din contabilitate.

De ce este atât de importantă ziua de 25?

Pentru multe dintre obligațiile fiscale, termenul limită de depunere și plată este data de 25 a lunii următoare perioadei de raportare.

În practică, până pe 25 trebuie adesea:

• calculate salariile;
  
• depuse declarațiile fiscale;
  
• plătite contribuțiile salariale;
  
• achitate obligațiile privind TVA;
  
• efectuate alte plăți către bugetul de stat.
  

Dacă termenul este ratat, pot apărea:

• dobânzi;
  
• penalități;
  
• amenzi;
  
• dificultăți la obținerea certificatelor fiscale.
  

Cum eviți stresul din jurul datei de 25?

Cea mai bună soluție este organizarea.

Un antreprenor ar trebui să știe permanent:

• ce obligații are în vectorul fiscal;
  
• dacă este micro sau plătitor de impozit pe profit;
  
• dacă este plătitor de TVA;
  
• ce declarații trebuie depuse;
  
• care sunt termenele de raportare și plată.
  

O evidență contabilă actualizată, colaborarea cu un contabil competent și verificarea periodică a situației fiscale pot transforma „sfânta zi de 25” dintr-o sursă de stres într-o simplă activitate administrativă din calendarul firmei.

La urma urmei, taxele și impozitele sunt inevitabile. Penalitățile și surprizele fiscale, în schimb, pot fi evitate aproape întotdeauna prin informare și organizare.